VIRGINIA BRAESCU

Biblioteca oraşului Străşeni din Republica Moldova este mai bogată cu 300 de volume, primite din România. Donaţia de carte din Campania SMILE 21+ a fost integrată în cadrul agendei evenimentelor desfăşurate cu ocazia înfrăţirii localităţilor Străşeni şi Sebeş.

În perioada 26-28 octombrie, o delegaţie a primăriei municipiului Sebeş, compusă din viceprimarul municipiului Sebeş, Adrian Bogdan, consilierul municipal Vasile Spătariu şi preşedintele Ligii Scriitorilor Români filiala Alba, Petru Făgăraş, au efectuat o vizită oficială în oraşul Străşeni din Republica Moldova, în vederea semnări actului de înfrăţire a celor doua localităţi.

1straseni-300x225

La semnarea Acordului de Înfrăţire, au fost invitate personalităţi din mai multe ţări: Scott Johnson – Directorul Proiectului USAID LGSP Moldova- reprezentantul guvernului american; Dorin Chirtoacă – primarul oraşului Chişinău; Alexandru Pelivan – coordonator municipal, Proiectul de susţinere a Autorităţilor Locale din Moldova (LGSP); Costiuc Nina – primarul comunei Budeşti, Republica Moldova; Mariana Gâju – primarul comunei Cumpăna, judeţul Constanţa, România; Radim Bača – staroste OBEC Palkovice, regiunea Fridek-Mistek, Republica Cehă; Viorel Furdui – director executiv, Congresul Autorităţilor Locale din Republica Moldova; Vladimir Susarenco – Viceprimarul oraşului Călăraşi, Republica Moldova. Evenimentul a fost urmat de un spectacol artistic cu muzică, dans şi cântec, care au oferit tuturor posibilitatea de a se bucura de ospitalitatea moldovenească şi a gusta din minunatele produsele tradiţionale.

Campania smile 21În cadrul Campaniei SMILE 21+, au fost donate bibliotecii oraşului Străşeni un număr de 300 de volume în valoare de peste 7.000 lei. Carţile au fost oferite de partenerii de advocacy, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga”, Consiliului Judeţean Alba, Uniunii Scritorilor din România filiala Alba-Hunedoara, Ligii Scriitorilor Români, filiala Alba şi a Bibliotecii municipale “Lucian Blaga” din Sebeş.

”La întoarcerea către casă, am poposit la Oneşti, unde s-a născut spiritul Campaniei SMILE 21+, la iniţiativa d-nei mediator Virginia Smărăndiţa Brăescu, preşedinta Centrului de Training Consultanţă şi Mediere Oneşti, membru fondator al Comunităţii de Advocacy şi invitată oficial, în ultimii trei ani, la manifestările culturale integrate Festivalului Internaţional Lucian Blaga şi Târgului de carte Alba Transilvana”, au precizat reprezentanții Advocacy Grup Sebeș.

straseni2-150x150

Ioana Sfarlea, Email: stiri@ziarulunirea.ro

Sursa articolului: http://www.ziarulunirea.ro/carti-pentru-biblioteca-din-orasul-stras…

De Craciun, la Gala Premiilor SAKURA 2012, Campania SMILE 21+ promoveaza si premiaza excelenta spiritului mediator din Karate-do, care a ales “calea mainii goale” ca mod de a fi si de a inspira educatia pentru pace, sanatate, responsabilitate sociala, cooperare si solidaritate internationala. Va asteptam cu drag alaturi de noi!

www.sakura-karate.ro

Imagine

 

Cea mai mare companie educativă din lume a realizat un top al sistemelor de învățământ din 40 de țări dezvoltate. Despre poziția pe care o ocupă România în acest clasament și despre starea generală a sistemului educațional din țara noastră ne vorbește Violeta Lupu, National Franchise Manager Clever Children și doamna profesoară Virginia Brăescu.

România ocupă locul 32 din 40 într-un Top Mondial pe Educație în rândul statelor dezvoltate, realizat de firma Pearson, cea mai mare companie educativă din lume, care deține, printre altele, Financial Times și the Economy Group. ”Poziția României în clasamentul Topului Global al Educației este, în mod paradoxal, una privilegiată, deoarece România mediază întâlnirea tendințelor extreme, fiind totodată importator de educație antreprenorială, dar și exportator de top prin soluțiile de e-learning create de SIVECO și nu numai”, este de părere doamna profesoară Virgina Brăescu, membru fondator al Comunității de Advocacy și președinte al Centrului de Training, Consultanță și Mediere.

Cercetarea realizată de compania Pearson are la bază date privind nivelul educațional și de alfabetizare al țărilor, sumele de bani investite de guverne în sistemele de învățământ, vârstele la care copiii merg la școală, salariile profesorilor și instituțiile de învățământ preferate de elevii și studenții din țările respective.

De ce e Finlanda pe primul loc?

Primele cinci poziții ale clasamentului sunt ocupate de Finlanda, Coreea de Sud, Hong Kong, Japonia și Singapore. ”Secretul învățământului finlandez este că stimulează în principal gândirea creativă și critică înaintea memorizării mecanice. Orele de la școală sunt scurte, intense și foarte participative. În sistemul de învățământ finlandez, și nu numai, se acordă o importanță foarte mare dezvoltării emoționale a copiilor. Pe de altă parte, filozofia sistemului de învățământ asiatic, care are de asemenea rezultate excelente la nivel mondial, este total diferită de cea a europenilor. Concepțiile despre învățământ sunt total diferite, asiaticii punând mare accent pe memorizare și studiul intens și îndelungat, care acaparează în totalitate viața copiilor. Personal, admirația mea se îndreaptă către sistemul de învâțământ britanic și către cel irlandez pe care l-am studiat și aplicat la Clever Children, spune Violeta Lupu, National Franchise Manager Clever Children.

Marea Britanie, țară care reunește unele dintre cele mai prestigioase universități din lume: Oxford, Essex, Cardiff ș.a. ocupă poziția a șasea în top, în timp ce Statele Unite ale Americii, unde găsim de asemenea centre universitare cunoscute în toată lumea: Harvard, Yale, Princeton, Harvard, Darthmouth ș.a. se află pe locul 17 în clasamentul mondial al educației.

Cum putem îmbunătăți sistemul educațional din România?

În ultimii ani sistemul de învățământ din România a fost marcat de o multitudine de transformări, reforme și înnoiri pentru a deschide porțile sistemului formal de învățământ. Două dintre programele care s-au bucurat de succes sunt ”Școala Altfel” (prima săptămână din aprilie) și Zilele Educației Nonformale (28-29 septembrie).

Violeta Lupu consideră că sistemul educațional din țara noastră se va îndrepta spre rezultatele dorite atunci când atitudinea pe care o are societatea față de educație se va schimba considerabil și în momentul în care Guvernul va aoca un procent cât mai mare din PIB pentru reforma învățământului. ”Propunerile elevilor, ale părinților și ale cadrelor didactice deopotrivă au în vedere descongestionarea programei școlare și acordarea unei noi dimensiuni procesului de învățare. Din cele relatate de elevii și părinții cu care am intrat în contact în ultimii cinci ani prin prisma cursurilor de dezvoltare personală pe care le organizăm la Clever Children, dorința comuna este ca sistemul educational să fie mai puțin rigid și teoretizat și să cuprindă mai multe ore de instruire aplicată, care să le dea elevilor o altă perspectivă asupra societății și care să le permită cultivarea propriului talent și a aptitudinilor dezvoltate pe parcursul anilor de școală.”

Doamna profesoară Virginia Brăescu propune și promovează prin intermediul programului educațional global, procesual și integrativ SMILE 21+ (Strategii de Mediere pentru Inovație și Leadership în Educația pentru sănătate, pace, responsabilitate socială și dezvoltare durabilă) modelul sociodidacticii. ”Modelul arată cum anume poate fi pusă în practică, în contextul socio-cultural și politic din România și în acord cu recomandările Uniunii Europene, o nouă paradigmă a educației sociale, prin facilitarea networking-ului și parteneriatelor stabilite între diferiții actori sociali, pentru negocierea didacticior specifice în câmpul educațional, în contexte de viață, altele decât cele formale”, explică doamna Virginia Brăescu.

(E.C.)

Sursa articolului: http://franchising.info.ro/compania-mea/364/romania-topul-mondial-al-educatiei-un-privilegiu/

Wi Fi your coffee and your favorite book @ Cafeneaua literaraO noua donatie de carti in Campania SMILE 21+… Va pregatim si alte surprize… Ramaneti aproape!

Un proiect SMILE 21+ © Cafeneaua literara si Mediatorul cartii

Mi-am propus în acest articol o întoarcere la origini, la psihologia preştiinţifică (Platon – Mitul peşterii), pentru a aborda, din perspectiva anumitor factori ludici (homo ludens) şi a medierii, câteva aspecte importante din evoluţia psihologiei de-a lungul timpului. Anul 1879 marchează desprinderea psihologiei de filozofie şi naşterea sa ca ştiinţă de sine stătătoare, caracterizată prin obiect de studiu (psihicul uman), concepte recente şi metode şi instrumente oferite de fizică şi fiziologie. Fiind prea radicală, ruptura sa de filozofie a avut şi un efect negativ, de aceea se urmăreşte în prezent restabilirea legăturii cu filozofia, pentru a putea fi studiată şi spiritualitatea umană. Am ales ca moto un citat al autoarei Ana Blandiana, foarte dragă sufletului meu, pentru că textele sale trezesc în mine sensibilul şi latentul.

        „Anticul îndemn cunoaşte-te pe tine însuţi rămâne tot ceea ce vreodată omul şi-a cerut sie însuşi mai greu. Nu suntem în stare să privim decât în jur, numai statuilor li-s daţi ochi albi, cu pupilele întoarse, probabil, înăuntru. Nici măcar fizic nu putem să ne cunoaştem. Oglinzile nu ne arată, pentru că în clipa în care ne privim în ele nu mai suntem decât spectatorii noştri…Cei filmaţi fără să ştie se privesc pe ecrane uimiţi de necunoscuta umbră în care cei din jur îi recunosc. Purtăm în noi, fiecare, o falsă imagine proprie… Noi ne putem cerceta, numai alţii ne văd.” [1]

Ce legături se pot stabili între mitul peşterii (o reprezentare a nevoii umane de alt-ceva, dar în stadiul ei primar, în care dorinţa era mult mai slabă decât teama; Platon) – homo ludens (viaţa ca joc, Huizinga) – homo symbolicus (geniul de a fi )?[2]

Universul interior şi cel exterior se află uneori într-o tensiune dramatică. Starea de echilibru rezultă din asocierea lor, din acomodarea lor în acelaşi timp, din co-existenţa lor, chiar din antinomia lor. Conştientizarea relaţiei care există între universul nostru interior şi cel exterior ne oferă o viziune triadică şi o altă înţelegere a echilibrului, care nu este permanent, dar cunoaşte momente în care se realizează. Starea actuală, cea potenţială şi momentul de echilibru sunt reciproc condiţionate.


Platon – Mitul peşterii

Simboluri
Peştera: Lumea sensibilă (a realităţii aparente)
Întunericul peşterii: Ignoranţa omului incult, limitat
Lanţurile: Prejudecăţile, simţurile care ne limitează
Focul: Lumina cunoaşterii
Umbrele de pe peretele peşterii: Imaginile corpurilor fizice, aparenţele care generează opinii întâmplătoare (păreri, rodul percepţiilor şi al imaginaţiei)
Corpurile purtate prin faţa focului: Aparenţele adevărate, realitatea fizică generează opiniile adevărate (orthe doxa)
Suişul greu spre ieşirea din peşteră: Drumul iniţiatic spre cunoaşterea esenţială, cunoaşterea prin intelectul analitic;
Contemplarea lumii din afara peşterii: Cunoaşterea metafizică, prin intelectul pur şi raţiune
Soarele: Ideea Binelui (Perfecţiunea)

Jocul

Jocul ne însoteşte de-a lungul întregii noastre vieţi şi ia forme dintre cele mai variate. În unele jocuri întrăm de bunăvoie, în altele suntem împinşi de legi biologice sau sociale. Nu conştientizǎm şi nu putem controla decât în parte aceastǎ implicare. De corecta folosire a jocului depind succesul în activitatea de învăţare şi exercitarea eficientă a celor mai multe profesii. Cercetarea ştiinţificǎ şi creaţia literar-artistică includ diferite forme de joc, prin care efortul depus se asociază cu o stare de plăcere şi de bucurie. În contrast cu fotbalul şi cu şahul, jocul creaţiei nu se desfăşoară pe baza unor reguli prestabilite, ci se organizează chiar pe parcursul desfăşurării sale, eventual în absenţa oricăror regului. Jocul este o expresie a libertăţii spiritului, a dreptului nostru de a greşi, de a eşua, în drumul spre afirmarea personalităţii. Pe de altă parte, chiar jocurile cu aparenţa divertismentului, în mǎsura în care au o istorie bogată, au o miză culturală importantă şi devin, la o examinare mai atentă, obiect de cercetare ştiinţifică.

Jocul ştiinţei

În ştiinţă, atitudinea de joc intelectual a cercetătorului se aseamănă cu atitudinea interogativă a copilului care se joacă. Regulile jocului nu sunt prestabilite, jocul cercetătorului se defineşte pe măsură ce este jucat, asemenea drumului care se parcurge mergând.

Implicarea jocului în toate activităţile umane a existat dintotdeauna, chiar dacă oamenii nu au putut sesiza amploarea acestui fenomen ca în prezent, când este recunoscut ca o paradigmă universală. Academicianul Solomon Marcus identifică câteva din dezvoltările care au făcut posibilă această evoluţie (Paradigme universale III – Jocul, ed. Paralela 45, 2007, p. 5) :

– evoluţia ştiinţei şi artei de la reprezentări bazate direct pe distincţia casantă dintre subiect şi obiect la reprezentări mediate, nonfigurative, în care accentul se deplasează spre coerenţa internă a demersului;

– apariţia domeniului nou (chiar dacă având şi el o preistorie) al teoriei jocurilor de strategie, în anii ’40 ai secolului trecut;

– promovarea modelelor cognitive şi metaforelor cognitive, ca scenarii ipotetic-explicative ale unor procese care nu mai pot fi înţelese cu gândirea de tip galileo-newtonian sau balzacian;

– interesul crescând pentru ceea ce se întâmplă dincolo de universul macroscopic, dincolo de zona direct abordabilă prin raportare la identitatea noastră psiho-somatică, în reprezentarea ei tradiţională.

„Itinerariul de instaurare a unor concepte ştiinţifice noi, constituie o sursă bogată de joc şi de spectacol, un numitor comun al ştiinţei, artei şi filozofiei… Pariul jocului ca libertate merită să fie jucat.” (Solomon Marcus, Op. cit, 2007, p.31)

„Jocul este o acţiune sau o activitate voluntară, concepută ca un scop în sine, efectuată în anumite limite fixe de timp şi de loc, după o regulă liber consimţită, dar obligatorie; această activitate este însoţită de o stare de tensiune, de bucurie şi de conştiinţă de a fi altceva decât viaţa curentă.” (Johan Huizinga) [3]

Paradoxul

„Paradoxurile apar ca rezultat al faptului că două niveluri distincte ale cunoaşterii, ale limbajului, ale realităţii, ale comportamentului etc. sunt văzute ca unul singur, se suprapun sau pur şi simplu se confundă.” [4]

Paradoxul ca joc

Jocul presupune intrarea într-un alt univers, diferit de cel obişnuit. Deşi este tot o invitaţie la un joc, paradoxul se deosebeşte de acesta prin faptul că momentul său inaugural îl reprezintă „ieşirea dintr-o regulă constând în acceptarea distincţiei dintre două anumite niveluri ale cunoaşterii, limbajului, realităţii sau comportamentului.” şi „iniţierea unui joc a cărui regulă de bază este abolirea distincţiei dintre două niveluri de tipul menţionat.” (Solomon Marcus, 2007, Op. cit., p.124) Ludicul este prezent în inima paradoxului şi a medierii, care au la bază o funcţie dublă, de separare şi legare, în scopul, pe de o parte, de a destructura o anumită formă (Gestalt) [5] şi de a tulbura o anumită ordine şi, pe de altă parte, de a unifica două niveluri de obicei separate, asemenea unui „puzzle care poate produce surprize în serie.” [6] Când jocul lipseşte (în depresie, boală) înseamnă că ceva lipseşte vieţii sau viaţa însăşi nu există din cauza constrângerilor prea mari ce împiedică persoana să-şi folosească în mod liber imaginaţia. Spaţiul gratuit al visării lipseşte aşadar cu desăvârşire. Winnicott este de părere că jocul este expresia creativităţii, care înseamnă viaţă, unificare, integrarea generală a personalităţii. [7]

„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă”. (Schiller)

Jocul este un mod de socializare esenţial dezvoltării copilului şi îmbracă forme diferite de la o cultură la alta, dar în toate cazurile frontiera dintre ludic şi serios rămâne fragilă.. Jocurile simbolice cunosc apogeul între 2 şi 5 – 6 ani şi, deşi sunt mai puţin frecvente după această vârstă, ele devin mai complexe şi utilizează sisteme de semnificaţii din ce în ce mai codificate. Un joc simbolic există dacă există un spaţiu de tranziţie. Nu se poate preciza când începe şi sfârşeşte registrul simbolic al jocului. Timp îndelungat, jocul a fost studiat ca activitate de divertisment, opusă activităţilor serioase ale vieţii. În prezent, prin joc, este posibil să trăim ceea ce se constituie.

Copiii se joacă mai întâi singuri, apoi cu mama. Jocul creează cadrul pentru începutul relaţiilor afective, permiţând astfel dezvoltarea contactelor sociale. Jocurile au rol de mediere între copii şi adulţi, dar şi între copii şi alţi copii. Începând să se joace cu obiectele oferite de adulţi, copilul utilizează şi reprezentări interne şi-şi construieşte astfel identitatea. În cadrul privilegiat al jocului, copilul îşi întâlneşte semenii şi socializează. Jocurile vor deveni tot mai complexe şi imaginaţia va juca un rol din ce în ce mai important. Aşa cum experienţele de viaţă dezvoltă personalitatea adultului, jocul dezvoltă personalitatea copilului când se joacă singur sau când alţi copii sau adulţi intervin în joc. Progresiv, copii îşi măresc capacitatea de a vedea lumea reală exterioară. Renilde Montessori [8] ne invită la şcoala copiilor pentru a învăţa de la ei, deoarece la copii putem găsi soluţiile pe care le căutăm.

_______________________________
[1] Vezi Ana Blandiana (1997), Geniul de a fi, eseul Marea prejudecată, ed. Litera, Chişinău, p.212)

[2]Vezi Solomon, M (2007), Paradigme universale III. Jocul, ed. Paralela 45, Piteşti, p. 14

[3] Vezi trimiterea făcută de Solomon Marcus către Johan Huizinga (1951), Homo ludens, ed. Gallimard, Paris, pp. 57 – 58
[4] Solomon Marcus, (1984), Paradoxul, ed. Albatros, Bucureşti, p.167
[5] Vezi André Moreau, Vivre ma vie ici et maintenant. La Gestalt, chemin de vie, éditions Nauwelaerts et Frison Roche, 2003
[6] idem 3

[7] Winnicott, D.W. (1978), Jeu et réalité, Ed. Fayot, Paris
[8] Renilde Montessori, (2000), Educateurs sans frontière, Ed. Desclée de Brouwer

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ invit sǎ facem conexiuni/link-uri intre blogurile şi site-urile nostre, iar dacǎ doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile dumneavoastră, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa https://virginiabraescu.wordpress.com

Dacǎ blogul meu  vă place, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi. Vǎ mulţumesc din suflet!

Virginia Brǎescu©Suflet şi spirit de mediator

https://virginiabraescu.wordpress.com

Categorii

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 3 other followers

August 2016
M T W T F S S
« Jan    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.